Furia este o emoţie şi un fenomen. De ea se leagă un declanşator (cauză) şi un comportament (efect). Pe lângă furie, plutesc sau gravitează educaţia, mentalitatea şi conştiinţa de sine, pe norul prejudecăţii. Relaţiile noastre omeneşti cu cei dragi, cu cei de la muncă şi cu oricine interacţionăm poartă amprentele ieşirii din starea de control, adâncite în repetiţia dramelor sociale şi sufleteşti.
Observ tot mai multe semne care indică startul unei campanii globale de conştientizare a efectelor sale distructive. Vorbim tot mai deschis despre emoţii, într-un cadru tot mai larg şi mai documentat ştiinţific. Furia nu este un comportament, este o emoţie. Este neplăcută şi atât de puternică, încât n-o putem neglija decât cu preţul afectării sănătăţii fizice şi mentale. Însă, undeva putem interveni. În felul cum răspundem la provocări sau, mai la bază, în educaţie şi mod de gândire.
Avem inflaţie de programe de Anger Management
(controlul furiei) şi găsim tot mai multă consiliere pentru această problemă
(cărţi, site-uri, cabinete de consiliere), avem acces nelimitat la informaţie şi, din fericire, nu mai avem scuze.
Ieri am zărit un panou publicitar care îndemna
la calm şi mi-am spus: Pasul către conştientizare în masă a fost făcut. Ce paşi
ar urma? Educaţia emoţională pentru pe cei mici, cât mai mici? Afişe mari la
intrarea oricărei instituţii cu: aici se intră numai vaccinat cu calm? O
încununare între marile metehne: sarea, zahărul şi furia fără control dăunează
grav sănătăţii? Şi, cine ştie, teste şi cursuri pentru controlul furiei la angajare şi înainte
de căsătorie.
Mă înscriu şi eu în campanie cu acest clip animat de dorinţa mea de pace şi armonie, un exerciţiu de art-terapie de la Ciubuc-Sat.
Dă click pe emoticon şi vezi filmul pe youtube!