Când iarna coboară peste noi, rece şi întunecată, când ne simţim tot mai împovăraţi sub cojoace şi cuşme, abandonaţi de soare, zgribulind mai mereu şi înmuiaţi numai în căldura caselor, într-o amorţire dulce şi-o visare domoală, atunci orizonturile par să se închidă şi viaţa însăşi intră în hibernarea ei.
Când frigul se adânceşte, apare întâi o sclipire care mie-mi părea că vine dinspre Nordul îngheţat, odată cu fulgii, până să-i iau urma lui Moş Nicolae şi să aflu că tradiţia s-a născut undeva mai spre sud, unde a existat un episcop bogat care-i ajuta pe cei nevoiaşi şi avea grijă de toţi, săraci ori bogaţi aflaţi în necaz.
Se spune că Episcopul Nicolae a aflat povestea a trei surori atât de sărace că nu se puteau mărita, iar tatăl pusese la cale să le vândă. Atunci el a aruncat o pungă de bani pe fereastra lor. Banii au căzut în ghetele şi şosetele fetelor.
Se mai spune şi că Nicolae, om înainte de a fi sfânt, a aplicat o corecţie lui Arie, un personaj de care se leagă prima erezie din biserica creştină şi, de acolo, nuieluşa a devenit parte din legendă, însoţindu-l pe Sân Nicoară ori Moş Nuieluşă în toate înfăţişările sale.
Fulgii întârzie să vină pe la noi, Moşul încă nu şi-a scuturat barba, însă sclipirile se arată deja pe stradă, prin vitrine şi pe la geamuri, iar Moş Nicolae îşi continuă gestul şi, scoţindu-ne din apatie, ne pune la treabă. Cu mare voioşie, căutăm dulciuri şi lucruşoare pentru cei dragi ori pentru cei care n-au un moş pe aproape. În cutii şi punguţe colorate, cu fundiţe şi inimioare, punem micile daruri şi un gând bun, din inima noastră, gând care zboară de atâtea secole de la unul la altul, aducând tiptil speranţa în negura-ngheţată. Se apropie seara şi astăzi vrem să fim cuminţi, să ne curăţăm ghetele, să le facem să sclipească şi ele, ca ornamentele. Astăzi, dăruim cu bucurie şi îl aşteptăm pe Moş. Are el ceva pentru fiecare. Iar dacă este o nuia, astăzi nu-i cu supărare. O luăm fără teamă, chiar cu veselie, cu mulţumirea că ne-nvaţă ceva bun. Cam aşa aş traduce gestul lui Moş Nicolae în limbaj de pedagogie modernă, căci de la cel care ne-a adus o tradiţie a bucuriei, nuieluşa nu poate fi decât tot un dar de iubire și veselie. Şi-i o logică tare simplă aici: Moş Nicolae dăruieşte tuturor, cu inima lui mare, plină numai de iubire, în care nu încape nici suferinţa, nici întristarea.
Hei, faceţi linişte! Şoptiţi gândului rugăciunea! În noaptea asta, bucuria vine tiptil, din ghete curate.
Şşşşşt… Să ne bucurăm întâi în linişte, apoi să cântăm, să râdem, să primim!
Adu-ne, Moşule, Cartea Crăciunului, s-o citim lângă cei dragi!
5 Dec. 2020
